7. Cultura buretilor Pleurotus pe butuci de lemn

Fig. 38. Cultura de Pleurotus pe butuci de lemn

1. Despre selectarea lemnului şi amplasamentul buştenilor

Cultura bureţilor Pleurotus pe buşteni este un proces uşor şi fără prea multă bătaie de cap, larg utilizat mai ales în mediul rural unde masă lemnoasă este din abundenţă. La cultura speciilor de Pleurotus se pot folosi diferite tipuri de lemn de foioase (fag, stejar, plop, arin, mesteacăn, salcâm, arţar, etc). Evitaţi să folosiţi lemn de conifere (molid, brad, pin, etc) acest tip de lemn conţine tanin, rezine şi alţi constituenţi cu rol inhibitor în creşterea miceliului de Pleurotus. Dacă alegeţi lemn de esenţă moale (de exemplu plop, mesteacăn, etc) atunci ciupercile vor fructifica mai repede deoarece lemnul se descompune mai repede decât în cazul esenţelor tari (de exemplu stejar, fag, salcâm, carpen, etc). Totuşi, dacă hotărâţi să alegeţi lemn de esenţă tare e bine să ştiţi că producţia de ciuperci va fi ceva mai ridicată însă recolta se repartizează pe o durată mai îndelungată de timp. În plus, aspectul şi calitatea ciupercilor va fi mai satisfăcătoare.

Se recomandă folosirea lemnului recent tăiat (toamna târziu sau primăvara devreme) deoarece este bogat în nutrienţi necesari dezvoltării ciupercilor dar conferă şi umiditatea necesară pentru expansiunea miceliului în structura lemnoasă. Dacă veţi folosi buşteni cu lemnul uscat (mai vechi de un an) aplicaţi orificii pe suprafaţa buştenilor şi îi ţineţi în apă 3-5 zile pentru rehidratare.

Amplasamentul buştenilor se va face în locuri umbroase şi umede expuse la regimul de ploi sezoniere. Eventual se poate instala un sistem de stropire menit să ofere condiţii de umiditate optime în sezonul cald. Acest amplasament poate fi afară sau într-o încăpere. Locurile umbroase pot fi naturale (de exemplu umbra unor arbuşti) sau artificiale (amenajări special făcute pentru acest scop).

2. Pregătirea celor trebuincioase pentru cultura bureţilor pe buşteni.

Pentru a cultiva bureţi Pleurotus pe buşteni veţi avea nevoie de următoarele (Fig.39):

• Maşină de găurit prevăzută cu burghiu;

• Un ciocan (preferabil cu cap de cauciuc);

• Dibluri colonizate cu miceliu de ciupercă sau miceliu;

• Ceară sau lumânări;

• Pensulă;

• Apă;

• Mănuşi chirurgicale (găsiţi la farmacie).

Notă: a) Dacă nu găsiţi dibluri colonizate cu miceliu pe piaţă, puteţi folosi miceliu crescând pe diferite tipuri de suport; b) Dacă nu găsiţi ceară, puteţi folosi lumânări pe care să le topiţi sau silicon şi obţineţi cam acelaşi rezultat.

Fig. 39. Ustensile necesare în cultura bureţilor Pleurotus pe buşteni

3. Etapele procesului de cultivare a bureţilor Pleurotus pe buşteni

A.    Aplicarea orificiilor pe suprafaţa buştenilor –Fig. 40

Cu maşina de găurit se aplică orificii în zig-zag pe suprafaţa buştenilor cu o adâncime de 3-5 cm. Cu cât faceţi mai multe orificii, cu atât mai bine. Astfel, la un buştean de 1,5 m lunigime şi 0,3 m laţime i se pot aplica aproximativ 40 de orificii. Cu cât sunt mai multe orificiile cu atât grăbesc rata de împânzire a buşteanului cu miceliu de ciupercă, cresc şansele de reuşită a culturii şi reduc orice eventuală contaminare cu specii de fungi competitori pentru acelaşi tip de substrat.

Notă: Recomandăm păstrarea buştenilor în apă (pentru rehidratarea masei lemnoase) timp de 3-5 zile prealabil procesului de inoculare cu miceliu. Astfel, se asigură o umiditate satisfăcătoare pentru ca miceliul să poată împânzi suprafaţa lemnului. Acest lucru nu este însă necesar în cazul buştenilor proaspăt tăiaţi.

Fig. 40. Aplicarea orificiilor pe suprafaţa buştenilor

B.    Inocularea –Fig. 42

Astfel în orificiile făcute în pasul anterior se introduc dibluri colonizate cu miceliu făcând uz de un ciocan prevăzut cu cap de cauciuc. Astfel de dibluri colonizate cu miceliu veţi găsi greu pe piaţă, însă au avantajul că pot fi manipulate cu uşurinţă. 

Notă: Dezavantajul diblurilor colonizate cu miceliu este că sunt mai scumpe decât miceliul crescut pe alt suport (grâu, secară, etc). Dacă veţi folosi miceliu puteţi introduce câteva boabe/orificiu, iar deasupra izolaţi cu un buşon de vată. Cititi Sfaturi pentru incepatori -Procurarea miceliului pentru a afla ce trebuie sa stiti inainte de a aface o comanda de miceliu

Fig. 41. Dibluri colonizate cu miceliu.

Fig. 42. Inocularea

C.    Izolarea orificiilor –Fig. 43

Imediat după inoculare se trece la izolarea orificiilor cu buşoane de vată curată apoi se topeşte ceara sau lumânările într-un recipient şi se trece la aplicarea unui strat de ceară deasupra fiecărui buşon de vată. În plus, aplicaţi un astfel de substrat şi pe părţile laterale ale buştenilor pentru a asigura protecţie împotriva altor posibile specii de fungi care pot infecta buştenii în timp. Daca nu vreti sa vă complicaţi cu lumânări sau ceară puteţi folosi silicon pentru a izola orificiile.

Fig. 43. Izolarea buştenilor cu ceară

4. Operaţiuni necesare după însămânţare

După inoculare, puteţi plasa buştenii afara în locuri umbroase şi umede, ferite de acţiunea directă a razelor solare pentru a evita deshidratarea acestora (mai ales în sezonul de vară). Amplasarea lor se va face astfel încât să nu aibă contact direct cu solul care reprezintă o sursă de contaminare sigură (folosiţi o folie de polietilenă pe care să aşezaţi buştenii sau folositi nisip ori rumeguş). Totuşi în acest caz e nevoie să se asigure umiditatea prin stropiri repetate pentru a menţine umiditatea la nivel optim. O altă soluţie este îngroparea butucilor de lemn în sol in pozitie verticala lasand partea superioara in afara (cca10-15 cm) sau orizontal timp de 6-9 luni (în funcţie de esenţa lemnoasă) ceea ce are drept rol menţinerea umidităţii şi a temperaturii in limite relativ constante.

De regulă după 8-12 luni (depinde de esenţa de lemn folosită) primordiile de Pleurotus încep să apară. În cazul în care folosiţi lemn de esenţă tare, primordiilor de ciupercă apar de regulă în al doilea an. După acest interval de aşteptare veţi fi asigurat cu ciuperci care apar în valuri de-alungul mai multor ani: 3-4 ani pe lemnul de esenţă tare şi 1-2 ani pe cel de esenţă moale.

Notă: Dacă observaţi că ivirea primordiilor de ciupercă întârzie, puteţi stimula apariţia acestora prin cufundarea buştenilor în apă pentru 3-5 zile. 

5. Câteva cuvinte despre cultura bureţilor Pleurotus pe buşteni.

Cum este mai avantajos să cultivăm ciuperci Pleurotus? Pe substrat celulozic fragmentat precum paie, rumeguş, sau alte tipuri de deşeuri menajere sau pe buşteni? Dacă urmăriţi raportul producţie de ciuperci/interval de timp, în mod evident nu vă recomand cultura Pleurotus pe buşteni. În primul rând deoarece aveţi de aşteptat între 8 şi 12 luni sau chiar mai mult până la recoltarea ciupercilor. La polul opus se află Cultura ciupercilor Pleurotus in gospodarie pe substrat fragmentat care oferă un rezultat rapid (2-3 săptămâni). 

Cultura pe buşteni nicidecum nu este un model ideal pentru cei doritori să scoată profit din vânzarea ciupercilor Pleurotus. Legat de acest aspect, citeste A taia sau anu taia...copaci pentru culturile de ciuperci. Cu toate ca cultura pe busteni este mai rar folosita in cazul speciilor Pleurotus, ea este larg utilizata in Cultura ciupercilor Shiitake (Lentinula edodes) pe busteni.

Afla mai mult:
1. Specii de Pleurotus care se cultivă la noi
2. Pregatirea spaţiului si a ustensilelor pentru cultură
3. Prepararea substratului nutritiv
4. Tratarea termică, inocularea si alte operatii
5. Incubarea, fructificarea si recoltarea ciupercilor
6. Dăunătorii culturii de Pleurotus

7. Cultura buretilor Pleurotus pe butuci de lemn

FII PRIMUL CARE AFLA NOUTATILE DIN CLUB Conecteaza-te cu noi!