duminică, 17 iunie 2012


Ciuperci comestibile vs ciuperci otravitoare



'Daca vom confunda intre ele doua specii de ciuperci, ambele comestibile nu este nici o nenorocire
Confundand intre ele doua specii, ambele otravitoare, iar nu este nici un necaz, pentru ca nu le vom culege, evident
Bine este si cand confundam o ciuperca comestibila cu una otravitoare. N-o s-o culegem
Grav este insa atunci cand culegem o ciuperca otravitoare luind-o drept una comestibila'

Dr. N Mateescu

Unii prefera ciuperca de market, altii le prefera pe cele cultura deoarece sant sigure, iar o alta categorie de oameni exploateaza ambele optiuni. In orice caz cei care fac parte din ultima categorie sant cei care au cat de cat experienta si har in a identifica si a deosebi ciupercile comestibile de cele otravitoare. Din pacate exista multe intamplari nefericite cu ciuperci mai mult sau mai putin otravitoare, de aceea inainte de a ne lansa intr-o astfel de colecta de ciuperci de padure e bine sa luam in seama cateva reguli de aur care pot chiar sa ne salveze viata daca facem o posibila confuzie intre ciuperci comestibile si otravitoare. In orice caz ciupercile sant periculoase si nu recomandam nimanui sa se apuce de cules ciuperci de padure fara sfatul unui expert de fata. Mai pe intelesul tuturor e trist si prostesc sa ajungi sa savurezi o macare pentru ultima data.
Exista specii de ciuperci care chiar se confunda intre ele atat de bine incat nici chiar expertii nu reusesc sa le deosebeasca clar pe analiza caracterelor macroscopice. Iar acesta identificare este cu atat mai grea cu cat conditiile de mediu influenteaza aspectul morfologic al speciei care se vrea a fi identificata.
Concluzia este ca nu are nici un sens sa ne hazardam in a consuma o ciuperca necunoscuta printr-o identificare sigura care de obicei se face folosind mai multe ghiduri de identifcare a ciupercilor si bine inteles mai multe pareri provenite de la specialisti.


REGULI DE AUR
Daca esti interesat sa culegi ciuperci din padure sau de pe pasune este totusi bine sa stii cate ceva despre ciuperci comestibile vs. ciuperci otravitoare pentru a intelege in ce consta pericolul la care risti sa te expui.
Iti prezentam cateva dintre cele mai importnte sfaturi daca vrei sa culegi ciuperci din padure:

1. Sfatul unui expert in ciuperci conteaza.
2. Informeaza-te si studiaza ciupercile periculoase, astfel le excluzi dintre cele comestibile
2. Nu culege specii pe care "crezi ca le stii" (chiar daca esti 99% sigur de comestibilitatea lor). Acel 1% conteaza.
3. Nu culege ciuperci comestibile in jurul carora vezi ciuperci otravitoare.
4. Doar 5 specii pe care le culegi cu incredere conteaza (comparativ cu alte 20 de specii comestibile pe care ai putea sa le culegi)
5. Important e ca acele 5 specii pe care le culegi sa nu fie confundabile cu specii similare morfologic dar periculoase
6. Culege din locuri din care ai mai cules si in alti ani si pe care le cunosti deja
7. Intotdeauna trateaza termic prin fierbere recolta de ciuperci (cel putin 30-60 minute si schimba apa)


Ciuperca Flammulina velutipes (Enokitake) geamana ei otravitoare



FLAMMULINA VELUTIPES
Caracteristici de baza: buchet; de culoarea mierii (galben-ochracee-bruna); spori albi in masa; lipsa inelului; culoarea piciorului inclusiv perisorii de pe acesta; morfologia lamelelor; mirosul; sezonul in care apare.
Flammulina velutipes


Aspect general: buchet
Palarie: mucilaginoasa in conditii de umiditate (cand ploua) si lipicioasa cand este uscata; de culoare crem -portocalie (culoarea mierii) cu sau fara nuante de brun; 3-12 cm in diametru
Lamele: crem-deschis
Picior: fara inel; crem-galbui in partea apicala si brun spre baza; la baza acoperit de perisori desi de culoare brun-galbuie; fistulos; de consistenta fibroasa.
Spori: albi in masa, 7-10 x 3-6 microni
Carne: subtire; crem-deschis
Miros: intens, de faina
Habitat: la baza cioatelor de arbori foiosi
Frecventa: comuna
Sezon: septembrie-martie. Poate fi intalnita indeosebi in decembrie sau ianuarie chiar si prin gradini atunci cand se topesc zapezile sau ploua.
Comestibilitate: COMESTIBILA
Specii asemanatoare: Galerina marginata, specie foarte toxica, mortala.

GALERINA MARGINATA
Characteristici de baza: in buchet; palarie mai mica de 5 cm in diametru; de culoare crem-ochracee-bruna sau ruginie; picior cu inel atasat superficial; lamele usor decurente pe picior; spori brun-ruginii in masa; saprofita indeosebi pe trunchiuri cazute aflate in sadiu avansat de degradare
Galerina marginata



Aspect general: buchet,  mai rar solitare
Palarie: relativ mica 1-5 cm, uneori in forma de clopot, brun-ochracee sau culoarea mierii, mucilaginoasa pe timp de ploaie si lipicioasa pe timp uscat cu marginea usor striata.
Lamele: apropiate, atasate de picior, usor decurente pe acesta, crem-galbui, brun-ruginii la maturitate
Picior: cu inel persistent sau caduc (in cazul in care acesta este caduc deseori ramane doar o zona)
in alte cazuri nici nu se observa existenta vreunui inel; fistulos; de culoare alba usor colorat brun spre baza
Spori: brun-ruginii in masa, 7-10 x 5-6 microni
Carne: foarte subtire, bruna
Habitat:saprofita pe lemn de foioase si conifere. Deseori poate fi intalnita pe trunchiuri cazute la pamant aflate in stadiu avansat de putrefactie.
Frecventa: comuna
Sezon: septembrie-noiembrie mai putin intalnita vara sau primavara
Comestibilitate: MORTALA; este una dintre cele mai toxice ciuperci
Specii asemanatoare: Flammulina velutipes. Cele dou specii din punct de vedere macromorfologic sunt foarte asemanatoare atat in ceea ce priveste aspectul: culoarea (crem-ochraceu-brun), modul de aparitie (buchet)  cat si substratul pe care acestea apar. Principalele deosebiri cuprind culoarea diferita a sporilor in masa (alba la Flamullina velutipes si brun-ruginie la Galerina marginata), palaria de dimensiuni mai mici de 5 cm la Galerina, lipsa inelului si lipsa lamelelor decurente pe picior la Flammulina velutipes, la aceasta specie lamelele in punctul de atasare la picior pun in evidenta o zona libera in care lamela la exemplarele mature se alungeste atingand latime maxima. Un alt caracter important este culoarea piciorului care este alba la Galerina si galben-ochracee, bruna spre radacina la Flammulina.



AFLA NOUTATILE DIN CLUBUL CIUPERCARILOR


Buretii de roua (Marasmius oreades) si surata lor otravitoare



BURETI DE ROUA, BURETI DE MAI (Marasmius oreades)
Caracteristici de baza: culoare ocracee, mai inchisa spre centrul palariei; palarie umbonata; lamele distantate.
Marasmius oreades

Palarie: de dimensiuni mici 2-5 cm in diam, initial convexa, apoi usor lobulata la margini,
Lamele: distantate, libere, ocracee
Picior: 2-5 cm lungime, plin, de culoare ocracee, fibros
Spori: 8-11 x 5-6 microni, elipsoidali, albi in masa
Carne: alba, cu miros si gust placut
Habitat: de obicei cresc in grupuri pe pajisti cu iarba unde deseori formeaza 'hore de vrajitoare', pot fi intalnite si pe carari de padure sau gradini.
Frecventa: comuna
Sezon: Mai-Noiembrie
Comestibilitate: COMESTIBILA & delicioasa
Specii asemanatoare: Clitocybe dealbata, specie toxica cu un continut ridicat de muscarina fiind capabila sa produca intoxicatii mortale.

Buretii de roua sant una dintre ciupercile des intalnite la noi indeosebi pe pusune acolo unde iarba este suficient de inalta incat roua formata pe frunze se prelinge de-alungul lor si cade pe pamant fapt ce confera conditii favorabile pentru aparitia acestor ciuperci. Eu personal le-am cules de multe ori si pot sa va spun ca au un gust excelent. Mare atentie insa la specia cu care se confunda Clitocybe dealbata: va recomand sa studiati ambele specii conform descrierilor date si sa faceti deosebire intre eledar si perioada in care apar inainte de a culege bureti de roua.


CLITOCYBE DEALBATA
Caracteristici de baza: palarie de dimensiuni mici de culoare alba presarata cu un strat foarte fin de particule (asemenea fainii de grau); picior fibros
Clitocybe dealbata

Palarie: 2-5 cm in diam, alb, deseori usor zonata, cu nuante roz, dand un aspect 'inghetat' ciupercii; marginea rasucita spre interior
Lamele: subtiri, apropiate, decurente pe picior sau nu, alb-crem
Picior: deseori rasucit, alb-crem, mai mic decat diametrul palariei
Spori: 3-5 x 2-4 microni, elipsoidali
Carne: alba
Miros: indistinct
Gust: -
Habitat: pe pajisti ierboase, carari de padure, marginea drumului
Frecventa: comuna
Sezon: Septembrie-Noiembrie
Comestibilitate: TOXICA, contine mari cantitati de muscarina provocand chiar moartea consumatorului
Specii cu care se aseamana: Marasmius oreades, specie comestibila. In principal M. oreades se diferentiaza prin culoarea ocracee, lipsa aspectului de 'ciuperca inghetata', prezenta marginii lobulate in exemplare mature, lamele distantate, miros & gust placut, etc. Daca vreti intr-adevar sa evitati confuzia intre cele doua specii, va recomand sa recoltati Marasmius oreades din luna Mai pana in Iulie.



AFLA NOUTATILE DIN CLUBUL CIUPERCARILOR


Nicoreti, bureti de mai (Calocybe gambosa) si speciile otravitoare cu care se aseamana



NICORETI, BURETI DE MAI (Calocybe gambosa)
Caracteristici de baza: toata ciuperca prezinta o culoare crem-alb spre ochraceu; apare primavara-inceputul verii (de unde si denumirea de burete de mai); prezinta un puternic miros si gust de faina proaspata, carne groasa
Calocybe gambosa

Palarie: 4-12 cm in diam, mata, neteda, cu margine ondulata si curbata spre interior, deseori crestata, initial convexa si apoi extinsa, umbonata
Lamele: alb-crem, stranse, sinuoase
Picior: scurt 3-8 cm lungime, plin, fibros, gros
Spori: 5-6 x 3-3,5 microni, ovoizi sau elipsoidali, albi in masa
Carne: alba, groasa
Gust: de faina
Miros: de faina
Habitat: in grupuri pe pajiste, la marginea padurii, gradini, margini de drumuri
Frecventa: frecventa/comuna
Sezon: Aprilie-Iunie
Comestibilitate:COMESTIBILA, foarte buna
Specii cu care se aseamana: Entoloma sinuatum si Inocybe patouillardii, ambele specii sunt forate toxice.


ENTOLOMA SINUATUM
Caracteristici de baza: apare in grupuri restranse; de dimensiuni mari; carnea este dispusa intr-un strat subtire; palarie de culoare deschisa (alb-crem spre gri)
Entoloma sinuatum

Palarie: 5-20 cm in diam, initial convexa apoi plana, umbonata
Lamele: stranse, subtiri, initial albe apoi galbui spre roz
Picior: lung 5-15 cm lungime, adesea cu baza curbata, bulbos, alb murdar, fara inel
Spori: 8-11 x 7-9,5 microni, angulari/ovoidali, in masa de culoare rosu-bruni
Carne: subtire, alba
Gust:-
Miros:-
Habitat: indeosebi in paduri de foioase in zone deluroase
Frecventa:  local frecventa
Sezon: Iunie-Octombrie
Comestibilitate: TOXICA, produce dureri de stomac, fara a fi mortala
Specii cu care se aseamana: Calocybe gambosa (nicoreti, bureti de mai), specie comestibila.



INOCYBE PATOUILLARDII
Caracteristici de baza: ciuperca de culoare alba cu palarie in forma de clopot cu urme de roz-rosietic atunci cand sunt atinse sau zgariate; lamele de culoare masliniu-bruna
Inocybe patouillardii

Palarie: 3-8 cm, umbonata si margine adesea crestata
Lamele: lamele albe apoi masliniu-brune
Picior: fibros, gros (1-1,5 cm in diam), fara inel, de culoare mai deschisa decat palaria
Spori: 10-13 x 5-7 microni, reniformi, in masa de culoare maro
Carne: alba, dar in contact cu aerul se oxideaza si capata o culoare roz-rosietica
Gust:-
Miros: puternic, de fructe
Habitat: in paduri de foioase (mai ales fag), pe soluri calcaroase, la marginea cararilor
Frecventa: rara/ocazionala
Sezon: Mai-Noiembrie
Comestibilitate:TOXICA, periculoasa, uneori chiar mortala
Specii cu care se aseamana: Calocybe gambosa (nicoreti, comestibila)Entoloma sinuatum (toxica). 
Calocybe gambosa se deosebeste de Inocybe patouillardii in principal prin faptul ca NU prezinta culoarea roz-rosiatica la manipulare sau zgariere, are un miros de faina proaspata, sporii in masa sunt de culoare alba, lamelele sunt alb-crem si se mai deosebeste prin faptul ca isi face aparitia pe pajisti ierboase.



AFLA NOUTATILE DIN CLUBUL CIUPERCARILOR


Morchella sp. (Ciuciuleti, sbarciogi, pupi)



Sbarciogii pot fi intalniti la noi in Romania crescand izolat sau in grupuri pe soluri calcaroase prin paduri sau la margine de drum in locuri umede. Pot fi intalniti in special in paduri care in prealabil au fost supuse incendiilor.
Morchella esculenta
Sbarciogul este una dintre cele mai apreciate ciuperci la nivel mondial, in Canada culegatorii de sbarciogi se intrec pentru a culege cantitati cat mai mari iar recolta lor ajunge la castiguri de 600$/zi. Restaurantele locale considera aceasta ciuperca o delicatesa si profita din plin de fiecare recolta locala.
La noi se intalneste de primavara devreme (aprilie) pana in iunie alaturi de alte specii precum M. conicaM. rotundaM. crassipes, etc.

Morchella esculenta poate fi usor confundata cu Verpa bohemica tot o specie comestibila intalnita la noi care creste pe sol prin paduri luminoase, in pajisti sau gradini si poate fi intalnita tot primavara. Cele doua specii se deosebesc prin faptul ca M. esculenta prezinta un aspect exterior diferit (palarie prevazuta cu numeroase alveole) iar piciorul este scurt.

Morchella conica
Atat palaria cat si piciorul sunt este gol pedinauntru fata de V. bohemica. O alta caracteristica importanta ce le diferentiaza este faptul ca palaria comunica direct cu piciorul la M. esculenta fata de V. bohemica unde palaria este libera.

O alta specie asemanatoare este Morchella conica foarte apreciata pentru gustul sau. Comparativ cu M. esculenta aceasta prezinta o culoare ceva mai inchisa si palarie cu aspect de con.


Verpa bohemica
A nu se confunda cele trei specii discutate cu Gyromitra esculenta care este toxica. Si totusi toxicitatea ei este relativa deoarece unii o considera comestibila dar daunatoare cand se consuma in cantitati mari. Creste indeosebi in paduri de conifere, mai ales pe langa pini batrani de primavara pana toamna.

Gyromitra esculenta



Alte specii cu care pot fi confundati sbarciogii comestibili sunt Gyromitra infula (suspecta), Helvella crispa (comestibila), H. elastica (comestibila)sau Phallus impudicus (comestibila in stadiu tanar)


Sbarciogii sunt specii care pot fi cultivate insa nu fara efort. Cei interesati sa cultive astfel de ciuperci sunt invitati sa ne contacteze.


AFLA NOUTATILE DIN CLUBUL CIUPERCARILOR


Fistulina hepatica (limba boului, bureti de stejar)



Una dintre cele mai sigure specii de ciuperci care poate fi consumata este Fistulina hepatica intalnita la noi si sub denumirea de limba boului sau "the poor man's beefsteak" (de catre englezi) creste in genere pe trunchiuri vii de stejar de vara pana toamna. Excelenta la gust o recomand din plin oricui este interesat de ciupercarit. Incomfundabila datorita formei caracteristice (de limba de bou-dupa cum ii spune si denumirea populara) textura de consistenta carnii dar si culoarea care este un rosu aprins. In sectiune carnea este zonata si secreta un latex asemanator cu sangele.
Este o specie destul de comuna si trecuta cu vederea de multi care nu se incumeta sa o incerce.

Fistulina hepatica
Poate fi intalnita vara chiar si in absenta ploilor deoarece aceasta este o specie parazita pe copaci unde isi gaseste din plin substante nutritive si umiditate pentru a se dezvolta. In Romania sant putini cei care culeg aceasta specie probabil datorita culorii sale sau a latexului ca sangele.



AFLA NOUTATILE DIN CLUBUL CIUPERCARILOR


Cum sa ne ferim de capuse?



Ciupercaritul prin paduri presupune si o mare atentie la inamicul sanatatii care este mic, negru si urat si cu multe picioare care cand ti lumea mai draga il gasesti unde nu te astepti cu capu bagat in piele. Totusi exista cateva masuri pe care putem sa le luam si asta conteaza si este si parerea celor muscati de capuse si bolnavi din aceasta cauza (din cate stim noi, dupa statistici peste 800 de persoane anul trecut). Multi dintre acestia trec prin momente grele si se trateaza scump pentru o tara ca Romania.



Ce masuri sa luam cand plecam la vanatoarea de ciuperci?

Eu aplic urmatoarea metoda:
-pantaloni lungi, preferabil cat mai deschisi la culoare
-ciorapi albi
-tricou alb, sau de culoare deschisa

Pasi de urmat:
-pantalonii se baga in ciorapi
-se fac verificari in momentul in care suntem in padure
-verificare imediat la iesirea din padure mai ales la cioerapi si pantaloni (insectele astea pacatoase de obicei sunt prin iarba dar totodata pot fi si prin copaci pe frunze)
-verificare imediat ce ajungem acasa
-hainele cu care am fost in padure precum si pantofii se verifica atent
-hainele se baga la masina de spalat si se spala (uneori capusele se baga si prin haine)
-verificare atenta la suprafata corpului nostru

Chiar saptamana trecuta aplicand acesta metoda am descoperit o capusa pe ciorapi imediat la iesirea din padure. O capusa foarte mica (ce bine ca ciorapii erau albi...)

Daca sunteti muscat de capusa, va duceti imediat la urgenta si acolo va vor trata dansii ( se face si injectie).
In cazul in care apar pete rosii, sau albastrii in jurul muscaturii la cateva zile mergeti urgent la medic, acestea sunt primele simptome de boala. Chiar daca doctorul va ofera o alifie, fara sa ia masuri serioase, va recomand sa mergeti la un alt doctor.



AFLA NOUTATILE DIN CLUBUL CIUPERCARILOR


Ciuperci de padure: hribe si urechiuse (burete de soc)



Dupa ploi am dat o raita prin padurile din apropiere (trebuia de musai), am umblat mult si m-am pricopsit cu o capusa pe ciorapi dar si cu o recolta destul de bogata (zic eu) de hribe si urechiuse. Hribul sau pitoanca cum ii mai spune este una dintre cele mai apreciate specii de ciuperci care cresc prin paduri in simbioza cu radacinile unor arbori precum stejarul. Sub denumirea stiintifica de Boletus edulis (edulis- comestibil) aceasta ciuperca se prezinta sub mai multe forme si este usor de recunoscut dupa aspectul general: palarie carnoasa de culoare bruna, picior bulbos, tubi sporiferi in loc de lamele si ornamentatie reticulata in partea superioara a piciorului.

Urechiusele (Auricularia auricula-judae) sunt usor de recunoscut dupa forma tipica de urechiusa si consistenta gelatinoasa. Denumirea populara: burete de soc sau urechea iudei. Legenda spune ca Iuda s-a spanzurat de craca unui arbust de soc iar spiritul lui a reaparut pe craca sub forma de ureche, de aici si aceasta denumire.

Din aceasta recolta m-am ales cu cateva stocuri de hribe la congelator si o omleta cu ciuperci care a mers ca unsa la foamea de lup pe care o aveam:
Reteta este simpla: ulei de masline, hribe taiate bucatele, sare, piper, oregano si oua 'zbatute' toate amestecate la un loc in tigaie. Merita incercat iar gustul este autentic atat prin consistenta tipica de 'carne' pe care o da ciuperca in momentul in care e mestecata dar si savoarea care te imbie sa gusti.



AFLA NOUTATILE DIN CLUBUL CIUPERCARILOR

Introdu adresa email

Informatia ta este in siguranta